Pierdută...

Ciudat îmi mai curgea speranţa în vene
Când injectam iluzii pure
Şi îmi creştea al pulsului ecou
Vibraţiile inimii se pregăteau să sune
Din depărtări simţeam o adiere caldă
Al fericirii reînviate
Sufletu-mi căuta să zboare
Prin al fiinţei tăceri nevinovate.
Era doar un avânt sublim
Desprins din pleata nemurii
Trimisă de un duh ceresc
Să se aşeze lângă mine.
Şi tot venea în zboru-i fecioresc
Călătorind şi zi şi noapte
Eu vedeam prin aşteptarea grea
Mai albă,mai aproape…
Dar nu a mai ajuns la mine
Stea din lumină dătătoare
Căci s-a pierdut prin negura orbirii
Al cerului străină călătoare.