sâmbătă, 14 ianuarie 2012
Am să cedez !
Am să cedez , dar nu ştiu cînd. . Umbrele trecutului mă vor strînge de gît apăsătoare şi furioase ca o funie ce mi-o înnod singur , îmi împing scaunul de sub picioare , dar singurătatea mă trage de o mînecă , mă vrea o pradă vie. Poate sunt nebună ori de cîte ori încerc să-mi gonesc singurătatea , o dau pe uşă afară şi iar intră , o strîng de gât , îi aprind aşternuturile din pat să ardă ,dar iar revine şi iar e vie , prezentă între cei patru pereţi ai odăii , ironică , sarcastică , cu zâmbetul ei perfid ce-i dezveleşte colţii de vârcolac . Stă oriunde , nu are un loc definit , mă însoţeşte în orice loc , nu are nici trup , nici suflet . E o fiară ce-mi smulge bucăţi de suflet , le învîrte pe degete şi apoi le aruncă la gunoi . Mă strînge de mână uneori cu o putere devoratoare , încerc să-i înlătur strînsoare furioasă şi-mi rânjeşte viclean . Sunt o nebună în strînsoare ei ! Oare cât o să mai tolerez acestă fiară cumplită în odaia mea şi pretutindeni în fiinţa mea ?!!!
luni, 9 ianuarie 2012
BLOG PREMIAT
ACUM BLOG PREMIAT!
Este primul meu premiu la acest blog, va multumesc mult celor care imi citesc blogul !
N-am sa va dezamagesc !
Sper sa am mai multa inspiratie de acum!
luni, 2 ianuarie 2012
Finalitate
Mai devreme sau mai tîrziu oricum va fi, dar acum nu mai vreau să fiu captivă durerii şi a dezamăgirii , nu mai vreau să văd lumea prin lacrimi şi să stau cu singurătatea de braţ…
Oricum tot ce întreg se destramă în timp şi tot ce-i viu se descompune, doar memoriile rămîn confidente nelipsite după un final .
Să stai de braţ cu singurătatea , să-i simţi strînsoare care te sufocă , respiraţia ei mortuară , s-o vezi palidă, halucinantă , însetată să-ţi soarbă ultima picătură de zâmbet , flămândă să-ţi înghită şi ultimul surâs . Singurătatea devine o fiară recent eliberată din captivitate . Cazi în ghearele ei şi-ţi sfîşie şi ultimele zdrenţe ale fericirii…
Abonați-vă la:
Postări (Atom)