Liniştea-i un eşec al zgomotului.
Tăcerea e un motiv de a nu ţipa.
Liniştea-i o dezertoare.
Tăcera e o prizioneră chioară.
Mă oboseşte acestă linişte fugară din amurg.
Stă parcă aş ţinea-o eu de gât.
Mă irită tăcerea,are un zgomot sinistru,de parcă ţipă înăbuşit dintr-o cutie în care am închis-o eu.
Aş vrea să plece!
Să aud şi eu sunetul zgomotului,să-i percep culoarea,să-i simt pulsul.
Acum, pe loc, mă declar inamică tăcerii şi liniştii!
Ele îmi împresoară singurătatea,mă duc într-o stare letargică în care nu mai vreau să văd zorii...
PLECAŢI!
Vă sunt potrivnică!