luni, 20 iunie 2011

Inamică lor...

Liniştea-i un eşec al zgomotului.
          Tăcerea e un motiv de a nu ţipa.

  
Liniştea-i o dezertoare.
         Tăcera e o prizioneră chioară.


  Mă oboseşte acestă linişte fugară din amurg.

Stă parcă aş ţinea-o eu de gât.

Mă irită tăcerea,are un zgomot sinistru,de parcă ţipă înăbuşit dintr-o cutie în care am închis-o eu.

   Aş vrea să plece! 
  Să aud şi eu sunetul zgomotului,să-i percep culoarea,să-i simt pulsul.

  Acum, pe loc, mă declar inamică tăcerii şi liniştii!
   Ele îmi împresoară singurătatea,mă duc într-o stare letargică în care nu mai vreau să văd zorii...

PLECAŢI!
Vă sunt potrivnică!