Silabe dintr-un miez de noapte I

Deseori în nopţile de vară nu pot să dorm.

Umbra nopţii îmi pătrunde  prin geamul transparent

şi mă înţeapă în gene ,ori de câte ori ,mă cuprinde toropeala somnului..

Atunci mă trezesc

încercînd să evadez din inerţia somnului,

mă aşez la masa mea de lemn ,deschid vechiul meu caiet galben

şi încep a înnoda silabe pe foaia  albăstruie,

luminată obscur de pînza Lunii.

Scriu...

Apoi şterg tot!

Luna se uită mai căruntă la mine,

mă urmăreşte.

O depăşesc zorii ce abia nasc din raze embrionare.

Închid caietul,

cîteva foi zboară prin odaie în semiîntuneric.

Luna dispare.

Se mai vede doar o bucată din ea...

Deschid caietul.

Lumina castanie a zorilor îmi colorează odaia

într-o viziune retro.

Şoaptele somnului le aud încet

ca vântul molatic de dincolo de geam

Îmi rezem fruntea de caietul deschis

şi genele ating literele violete,

ce se mişcă încet

ca noianul somnului în pleoapele mele...

(to be continued...)