...Şi mare mă inspiră la apus
E roşie-portocalie
Ca umbre de pe chipul tău
Uneori când mă priveşti
Atunci renasc
Amnezice speranţe
Ce le distrug târziu în mine.
Timpul îmi frânge în palme
Scoici de singurătate tardive
Prin ele ascult marea
Ce mă cufundă în versuri
Deşarte
Despre tine.
Scriu acum litere albastre
Pe foaie
Le v-oi aşterne pe nisip
La anul
Când poate ve-i veni şi tu
Să l-e citeşti...
Black Sea...
Black Sea...
Ti-ai zugravit frumos trairile in versuri !
RăspundețiȘtergereIncearca sa folosesti versurile pentru a-ti modela trairile !
Incerc din ce in ce mai mult...
RăspundețiȘtergeresi se pare ca ai rezultate bune :)
RăspundețiȘtergeremarea..pe cit e de infinita la orizont, pe atit e de misterioasa..exact ca sentimentele ce le purtam..cine le va intelege?putini,iar pe acei putini,se intimpla sa nu-i intilnim..
frumos expus mesajul poeziei!
Multumesc Stella :)
RăspundețiȘtergereSuperb...imi doream sa apara postarea asta...mai ales, dupa ce am citit inceputul. :)
RăspundețiȘtergerePace si dragoste!
irina...deacum eu voi fi nimicul si tu vei fi idealul!!!
RăspundețiȘtergereN-o sa accept nicicand ca tu sa fii Nimicul.Tu esti mai mult decat Idealul!...
RăspundețiȘtergere