Adio joc de-a portocala

   Măcar odată, lumea asta, cu toată zădărnicia ei, a  însemnat ceva şi a fost frumoasă, o singură dată…

De atunci – numai goluri, haos, aglomeraţie, rutină, cioburi, chibrituri umede, obiecte sparte…

Adio joc de-a portocala!

    Noi ştim că un cap nu foloseşte la nimic, iar două sunt prea multe.

      În fiecare zi, aproximativ la aceeaşi oră, ceasul rămâne în urmă cu o secundă sau înaintează până se trec bateriile.

    Seara, din ce mai des, mă mistuie nervozitatea şi dorinţa de mă  refugia cu un pix şi câteva foi.

Iar dimineaţa, trebuie să încalţ din nou pantofii strâmţi ai destinului, care la început erau doar incomozi, acum mă rod şi acest mers continuu  pe drumul cotit al zilei devine obositor şi frustrant…

  Acum când scriu aceste rânduri, emisferele cerebrale colaborează numai cu trecutul, iar seva inspiraţiei vine dintr-o portocală savurată de curând şi de la o cutie de chibrituri umede.

 I'll be back...