E timpul să-mi pansez nervii

…Şi cîteodată îmi simt capul greu , de parcă toţi nervii s-au înnodat , s-au încolăcit ca un şarpe răpitor , au căpătat forma unei funii care planează în vid  încontinuu ,  neagăţată de nimic .

Îi văd încîlciţi ca o claie de păr trasă violent de pieptene pe care e imposibil să o descurci .

Îmi imaginez un nerv subţire asemenea un fir de par , care nu rezistă dacă tragi mult de el, se rupe în cele din urmă , doar că durerea e mult mai mare , pînă devine insuportabilă şi îmi tremură mîinele în urma acestei rupturi . Parcă mi se goleşte capul şi nişte aripi greoaie îmi fîlfîie pe  la tîmple …şi mă gîndesc cum aş mai putea înnoda firul rupt , dar nervii sunt nevăzuţi şi orgolioşi …atunci mă scol de la masa mea , fac un pas , şi îmi zic :  „E timpul să-mi pansez nervii!”