joi, 8 decembrie 2011

Haos...

E haos afară şi înăuntru
Iar gându-mi se cerne în plete răvăşite,
în clipiri de gene mute,
în braţe de ploaie ofilite.
Picuri de lacrimi cad,
Însetoşându-mi obrazul
Mai însetat e sufletul
de clipa amorţită,
de ploaie neoprită.
În haos cad
şi pasu-mi se destramă
în nuanţe dezgolite ,
în picuri de ploaie istovite.
Nu mai pătrunde în lumea mea,
E dezolantă!
(06.XII.2011)

2 comentarii:

  1. Nu pare deloc haos...totul se intampla atat de precis si ordonat...:)
    Felicitari pentru randurile superbe...si multumesc pentru ca le-am simtit.

    Pace si dragoste!

    RăspundețiȘtergere
  2. Si totusi e un mare haos...
    Iti multumesc de trecere si de comment :)

    RăspundețiȘtergere

Impresiile tale mă vor ajuta mult să -mi public cartea ...