Citesc o carte...şi bătăile inimii devin mai tulburătoare , mai sonore în haosul nopţii ca o chemare a inconştientului, ca un îndemn al unei revelaţii ascunse...o citesc până la final, de parca te-aş citi pe tine şi apoi o închid , o las , de parcă te-aş închide pe tine în acele file, de parcă mi-aş fereca prezentul, trecutul şi viitorul în interiorul acelor pagini... mai târziu caut să vorbesc cu tine , să-ţi spun dintr-o replică tot ce simt pentru tine şi care devine în timp mai profund , mai răscolitor ... ca într-un extaz lunatic, eu sunt victima revelaţiilor tale, stăpâna freamătului tau lăuntric...şi nu caut decât o apropiere... nu mă mai lovi cu aceleaşi reproşuri absurde... ştiu că am greşit...
Citesc o carte...
Oraşul cu salcâmi
Irina...foarte frumoasa e cartea,si eu am citit-o desi are alte conotatii,mi-a placut:D.E scrisa de Mihai Sebastian.
RăspundețiȘtergere