marți, 24 iulie 2012

Tentaţii...

Ţînţarii îmi muşcă din linişte,
miros livid de parfum în odaie,
urme de cafea neterminată,
somnul are gust amărui.
Cînd îmi rezem capul de cerşafuri,.
tentaţii din miez noapte
crapă luna în două
lăsîndu-mi geamul dezgolit .
Mai umple-mi măcar odată odaie
cu zgomotul tău tihnit
să se prefacă ţînţarii în insecte parfumate,
mirosul livid în glasul tău lucid,
cafeaua să devină sirop îndulcit,
de pe buzele tale să-l sorb.
şi vino, de-mi lipeşte la loc luna
dă-mi umărul tău să dorm măcar odată
tentaţia mea nestăpînită
fii numai Tu!

6 comentarii:

  1. Simblolisumul cu dorul de cineva, se contureaza asa de bine incat nici nu vezi diferenta. Bravo, foarte frumos.

    RăspundețiȘtergere
  2. Imi place cum ai scris,dar mai ales finalul e minunat.

    RăspundețiȘtergere
  3. "tentatia mea nestapanita" mmm :x frumos

    RăspundețiȘtergere
  4. De-ai stii cat urasc tantarii...
    Iar in final, dragostea lumineaza tot si face lucrurile enervante mult mai placute.

    RăspundețiȘtergere

Impresiile tale mă vor ajuta mult să -mi public cartea ...