...Chipurile din trecut, chipurile din prezent,
fiinţa mea de atunci, cea de acum...
Cu siguranţă nu mai vreau să păşesc spre viitor,
e un abis pe care singur mi-l deschid
şi calc în el...
O să alunec şi o să cad în gol,
în necunoscut.
Şi căderea va fi neuniformă, poate
dureroasă...
Nu pot să-mi evit căderea spre viitor...
Nu pot să-mi evit căderea spre viitor...
Oricum, pentru mine trecutul ar fi ideal!
frumos....sper sa fii fericita si sa privesti catre viitor cu mai multa anima...trecutul nu te mai ajuta cu nimic...
RăspundețiȘtergereSper si eu ,nah... dar mi-e frica totusi...
RăspundețiȘtergerePt ca trecutul in stii, de aceea e ideal, cat despre viitor, nu poti zice nimic.
RăspundețiȘtergereIrina,trecutul e trecut,si multi dintre noi chiar daca nu mai vrem,e ceva ce ne face sa ne mai uitam din cand in cand in spate dar totusi nu trebuie sa ignoram,ci sa privim,sa intelegem si sa mergem mai departe...cat despre versuri sunt surprins!
RăspundețiȘtergereP.S. Go for it!!!
eviti cu cap...daca esti desteapta b-)
RăspundețiȘtergereSi daca nu pot ? Sau ca sa evit acesta cadere ar trebui sa pun capat existentii mele de acum ...
RăspundețiȘtergereHmm...poate ai dreptate.Dar daca mereu vom privi in viitor nu vom vedea cu adevarat ce se intampla in fata noastra.
RăspundețiȘtergere