sâmbătă, 17 septembrie 2011

Confesiune

În curînd mantia singurtăţii va zbura din palmele mele,
o v-oi elibera eu din acestă strînsoare absurdă în care am ţinut-o pînă acum!


Dar pînă atunci inima rămîne un ghem de patimi,
o frântură,
un lăcaş de neânţeles...

5 comentarii:

  1. cu siguranta ii vei da drumu la timpul potrivit:)

    RăspundețiȘtergere
  2. mintea unei persoane mereu e de neinteles ... dar inima?inima poate fi cu adevarat un mister pe care nimeni nu va fi capabil sa'l inteleaga vreodata ...

    RăspundețiȘtergere

Impresiile tale mă vor ajuta mult să -mi public cartea ...