Finalitate

Dacă toate lucrurile au o finalitate, de ce nu aş avea şi eu ?

  Mai devreme sau mai tîrziu oricum va fi, dar acum nu mai vreau să fiu captivă durerii  şi a dezamăgirii , nu mai vreau să văd lumea prin lacrimi şi să stau cu singurătatea de braţ…

 Oricum tot ce  întreg se destramă în timp şi tot ce-i viu se descompune, doar memoriile rămîn  confidente nelipsite după un final .

 Să stai de braţ cu singurătatea , să-i simţi strînsoare  care te sufocă , respiraţia ei  mortuară , s-o vezi palidă, halucinantă , însetată să-ţi soarbă ultima picătură de zâmbet , flămândă să-ţi înghită şi ultimul surâs . Singurătatea devine o fiară recent eliberată din captivitate . Cazi în ghearele ei şi-ţi sfîşie şi ultimele zdrenţe ale fericirii…

O hemoragie a durerii

...Cum să-mi mai vindec rana dacă e deschisă şi sângerează atât de adânc, o hemoragie a durerii porneşte şuvoi din suflet într-un amalgam de lacrimi  ce mă duce spre delir...

Habar nu mai am cine sunt sau ce fac...;)

S-A TERMINAT!

mai mult nu sunt în stare să scriu şi nici nu ştiu când voi reveni aici....

December Rain ( lyrics for you)

Leave me alone in my thoughts

I just wanna be someone...

like nobody.

In the rain I could find my feelings

to keep for anybody.

We could be together somewhere in the rain

now...

And we could be  happier  than other times

tonight...

Where are you now?...

I just find you there,

somewhere in the rain...

I just wanna be with you there...

December rain!

Goliciune

Mă dezgolesc de vise

în frânturi de clipe

îmi ţes amurgul ieftin

cu fire putrezite

îmi descompun căderea

apoi o asamblez

ating mai sus durerea

o ţes pe inimă

şi o înşurubez.

(11.XII.2011)

Haos...

E haos afară şi înăuntru

Iar gându-mi se cerne în plete răvăşite,

în clipiri de gene mute,

în braţe de ploaie ofilite.

Picuri de lacrimi cad,

Însetoşându-mi obrazul

Mai însetat e sufletul

de clipa amorţită,

de ploaie neoprită.

În haos cad

şi pasu-mi se destramă

în nuanţe dezgolite ,

în picuri de ploaie istovite.

Nu mai pătrunde în lumea mea,

E dezolantă!

(06.XII.2011)

Citesc o carte...

Citesc o carte...şi bătăile inimii devin mai tulburătoare , mai  sonore  în haosul  nopţii ca o chemare a inconştientului, ca un îndemn al unei revelaţii ascunse...o citesc până la final, de parca te-aş citi pe tine şi apoi o închid , o las , de parcă te-aş închide pe tine în acele file,  de parcă mi-aş fereca prezentul, trecutul şi viitorul în  interiorul  acelor pagini... mai târziu caut să vorbesc cu tine , să-ţi spun dintr-o replică tot  ce simt pentru tine şi care devine în  timp mai profund , mai răscolitor ... ca  într-un  extaz  lunatic, eu sunt victima  revelaţiilor  tale, stăpâna freamătului tau lăuntric...şi nu caut  decât  o apropiere... nu  mă  mai  lovi  cu  aceleaşi  reproşuri absurde... ştiu că am greşit...

Citesc o carte...

Oraşul cu salcâmi

Rugă către iarnă

Iarnă, ce azi îţi deschizi palma

Adună-ţi fulgul,

Şi uită-mi căderea.

Dezbracă-ţi mantaua şi las-o

Să atingă al meu suflet în deviere.

Invocă zăpada şi-l scaldă în a ei rouă,

Trimite gerul să-mi îngheţe durerea

Şi iartă-mi şi uită-mi căderea,

Trimite-mi zăpada, fulgul şi mângâierea.

(01.XII.2011)