Aceiaşi dilemă...

... De ce am mai început o relaţie, dacă nu sunt capabilă să o duc?...

Pentru că eu sunt trecutul, moarte, gheaţă...

Cum poţi să mă iubeşti? 

Sunt prea rece.

De ce mă mai cauţi? 

Sunt dispărută demult...

Sunt incapabilă să iubesc,

aflată dincolo de o mască impasibilă,

eu îmi mutilez tainicile sentimente ale iubirii

şi îi provoc durere celui cărui aş putea să-i dau totul...

Confuză...

E prima oară când sunt atât de confuză...Aş întreba plopii, frunzele, adierea vântului, toamna, de-mi vor da un răspuns ce sa fac... ​ ​

Încă o toamnă sa mai dus!

Atâta praf şi fum

Pe străzi cernite se destramă

Prin parcuri reci, pe bănci

Poveşti de amor frivol se încheagă.

Iluzii sunt cât frunza,

Dar mor până la apus

Pe lacrimi cade bruma,

Încă o toamnă sa mai dus!

Trecutul ar fi ideal!

...Chipurile din trecut, chipurile din prezent,

fiinţa mea de atunci, cea de acum...

Cu siguranţă nu mai vreau să păşesc spre viitor,

e un abis pe care singur mi-l deschid

şi calc în el...

O să alunec şi o să cad în gol,

în necunoscut.

Şi căderea va fi neuniformă, poate

dureroasă...
Nu pot să-mi evit căderea spre viitor...

Oricum, pentru mine trecutul ar fi ideal!

Pentru tine...

Ai să auzi sunetul şoaptelor mele

Ca un foşnet  de frunză purtată lin de vânt în cădere...

Şi atunci toamna îţi va părea o melodie,

Ce o asculţi parcă pentru prima oară

Şi nu are final, nici cuvinte ,

Doar un ritm dulce!

I Love You ! ♥

Blogul meu... M-ai merită oare să existe?

...De acum nu mai am pentru cine scrie aici!

De ce să mai scriu?

E absurd!...

Matinal de toamnă

Haotic îmi răsună universul

Ecoul ceasului ce-a înmărmurit.

Mă scol din pat şi-s o stafie

Am haine şi-un cavou acoperit.

Şi ceaţa-i ca o scăldătoare

Mă spăl pe faţă şi pe ochi,

Iar vântul –mi şterge umezeala

Îmi torn o ceaşcă de fason!