marți, 5 iulie 2011

Tăcem...

Taci Tu
Tac eu
Tace şi Marea...
Ca doi străini duşi pe o corabie
în valuri.

Sunt Om
Eşti Om
E Marea...
Şi păsări între noi
se cheamă.

7 comentarii:

  1. toti tac..si totusi cineva vorbeste,chiar daca uneori nu e auzit - inima...

    RăspundețiȘtergere
  2. Întodeauna m-ai speriat
    fiindcă ştiai să taci
    Mie mi-au luat ani buni,
    s-a chinuit tata cu mine
    pe mare, când prindeam peşti
    şi eu îi aruncam la loc
    apoi zâmbeam nevinovat..
    ştiam că nu-mi va spune nimic,
    pe mare trebuie să taci
    să nu se facă o gălăgie supremă
    să nu se supere marea
    cu toţi peştii ei...

    RăspundețiȘtergere
  3. Wow! Bianca,foarte frumose si calde versurile,parca aud zgomotul molatic al valurilor,astept continuarea :)
    Multumesc Denisaaa :))

    RăspundețiȘtergere
  4. Cotninuarea Irina, vine la următoarea ta poezie!:D
    Să vedem de vom fi pe temă!:D

    Sugestie: Scote, scoate, verificarea de cuvinte!:D:D:D

    RăspundețiȘtergere

Impresiile tale mă vor ajuta mult să -mi public cartea ...